Am stat de multe ori si m-am gandit... Dragostea, e un lucru maret, creat de ceva sau cineva mult mai maret decat noi. E exista pe pamant cu un scop. Pentru ca ii face pe oameni mai apropiati. Pentru ca e atat de super sa simti fluturasi in stomac si pentru ca e cel mai apropiat lucru de magie pe care il avem. Mdah... apropo de magie, v-ati gandit vreodata ce rezonanta placuta are acest cuvant : "dragoste". Cand e soptit incet, tremurat si cu gura uscata de emotie la urechea partenerului.
Uf... viata nu iti ofera finaluri fericite, trebuie sa le cauti singur. Uneori, pentru dragoste, pierzi tot ce ai mai scump. Iti pierzi mandria, demnitatea si chiar ceea ce este mai important, prietenii. Dar oare merita toate aceste sacrificii? Pentru ce iti distrugi viata cladita cu atata truda? Pentru o imbratisare calda, pentru un sarut fugar si pentru un "te iubesc" soptit in noptile furtunoase.
El, el va fi mereu in amintirea mea, indiferent daca el vrea sau nu. Nu poate sa dispara. Si-a lasat amprenta in sufletul si in inima mea si orice s-ar intampla primul nume care imi va veni in minte mereu, va fi numele lui. Deja s-au aratat cartile pe fata... si nu conteaza ce insemn eu pentru el, ci ceea ce este el pentru mine. I-am promis ceva si cu toate ca el a uitat ca intotdeauna acel lucru, eu nu il voi uita.
Vor trece anii si se va asterne praful peste tot ceea ce a fost cladit in trecut. Vor aparea noi fete care vor incerca sa distruga ceva. Dar asta e peste puterea lor. Va trece apa peste nisipul plajei si va sterge vechiul nume scrijelit cu un bat, insa el va ramane pe vesnicie acolo si doar ceva supraomenesc ar putea sa desprinda chipul si numele lui din sufletul meu.
Trebuie sa privesti mereu inainte si sa nu te temi de ceea ce s-ar putea intampla. Doar destinul hotaraste asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu